Europa trebuie să înceteze să se mai teamă să reacționeze

Războiul hibrid al Rusiei împotriva Europei nu a început odată cu invazia pe scară largă a Ucrainei și nici în ultimii ani. Serviciile de informații ale Kremlinului desfășoară operațiuni ostile pe tot cuprinsul Europei încă de când Vladimir Putin a ajuns la putere.

De prea mult timp, Europa nu a reușit să răspundă adecvat. Unii se temeau că o reacție mai fermă ar provoca Moscova. Dar s-a întâmplat exact opusul. Kremlinul interpretează ezitarea și teama de escaladare ca pe o slăbiciune, ceea ce încurajează noi agresiuni. Fiecare reacție slabă îi arată Kremlinului că poate testa următoarea limită, poate crea și mai multă dezordine și haos în societățile noastre fără a se confrunta cu consecințe suficient de grave încât să-și schimbe comportamentul. Putin merge atât de departe cât i se permite. Teama de escaladare nu a împiedicat escaladarea: dimpotrivă, a încurajat-o și mai mult.

Europa este ținta războiului hibrid rus, care devine din ce în ce mai puțin hibrid. Acesta combină instrumente militare și non-militare, adesea concepute pentru a rămâne sub pragul unui conflict armat deschis, inclusiv operațiuni cibernetice, dezinformare, coerciție economică, sabotaj și utilizarea migrației ca armă. Granița dintre războiul hibrid și cel convențional s-a estompat. Auzim zilnic despre acte de sabotaj și tentative de sabotaj asupra infrastructurii noastre, precum și despre drone care ne încalcă spațiul aerian și care sunt chiar încărcate cu explozivi, cum s-a întâmplat la Leipzig. În perioada alegerilor, atacurile cibernetice rusești și campaniile de dezinformare se intensifică. Bruierea și falsificarea semnalului GPS sunt fenomene cotidiene în regiunile de frontieră din estul Europei. 

Rusia rămâne principala amenințare la adresa integrității democratice a Europei. Ea ne vizează prin manipularea informațiilor și prin interferențe hibride. Prin utilizarea a sute de mii de conturi false pe rețelele sociale, în special în perioada alegerilor, Rusia încearcă să influențeze mentalitatea oamenilor, să prezinte Rusia ca fiind puternică și invincibilă și să amplifice narațiunile și candidații favorabili Kremlinului.

Rusia nu acționează singură: are parteneri în state autoritare precum Belarus, China, Iran și Coreea de Nord. Belarus, de exemplu, a transformat migrația într-o armă la frontierele UE, înregistrându-se peste 36 000 de tentative coordonate de trecere a frontierei în 2024. În Marea Baltică, nave cu legături cu China au fost implicate în incidente care au avariat cabluri critice de date și de energie electrică.

Rusia, aliații și reprezentanții săi trebuie să suporte consecințe reale, nu doar condamnări. Avem nevoie de o imagine comună a amenințării, de instrumente mai puternice, de o pregătire mai bună, de o capacitate operațională reală și de voința de a le folosi. Orice încălcare a suveranității unui stat membru trebuie să fie întâmpinată cu măsuri de retorsiune eficiente.

Statele membre ale UE nu au elaborat încă un răspuns coordonat la războiul hibrid la nivel național, la nivel european și, acolo unde este cazul, împreună cu NATO.

Flancul estic al Europei reprezintă prima sa linie de apărare, iar noi avem nevoie de o punere în aplicare mai rapidă a inițiativei „Eastern Flank Watch”, o inițiativă a UE menită să consolideze supravegherea și apărarea de-a lungul frontierelor blocului cu Rusia și Belarus.

De asemenea, trebuie să introducem reguli mai stricte pentru deținătorii de pașapoarte rusești care intră în UE. Măsura minimă este interzicerea intrării pentru orice persoană care activează în cadrul organizațiilor rusești de securitate și informații, inclusiv foști membri care au luptat în Ucraina. 

UE trebuie să-și folosească puterea economică și diplomatică pentru a împiedica flota rusă de facto să opereze și să ocolească sancțiunile. Proprietarii și operatorii acestor nave trebuie sancționați. În plus, consecințele pentru deteriorarea infrastructurii subacvatice critice (CUI) trebuie sporite semnificativ pentru a servi drept mijloc de descurajare eficient. 

Avem nevoie de un schimb mai eficient de informații, de mai multe resurse pentru a combate dezinformarea și de o protecție mai puternică a infrastructurii noastre critice. Dar, mai presus de toate, avem nevoie de sancțiuni care să lovească economia Rusiei în miezul ei. 

Încă de la începutul atacului Rusiei asupra Ucrainei, Grupul PPE a cerut sancțiuni decisive, dar abordarea treptată a Consiliului a fost lentă, iar economia rusă a avut timp să se adapteze. Propaganda de la Kremlin susține că sancțiunile nu funcționează. Acest lucru este fals. Sancțiunile funcționează, dar necesită o aplicare mai strictă și măsuri mai îndrăznețe.

În iulie, UE a adoptat^{cel de-al 21-lea} pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Până la sfârșitul anului, gazul natural lichefiat (GNL) rusesc va fi interzis în UE, iar importurile de gaz prin conducte vor fi eliminate treptat până la 30 septembrie 2027. Parlamentul European a consolidat propunerea inițială a Comisiei Europene privind interzicerea petrolului și a produselor derivate din acesta, punând capăt contractelor pe termen lung mai devreme decât se propusese inițial. 

Acestea sunt decizii binevenite, dar trebuie făcut mai mult. Propunerile Parlamentului European sunt prezentate în raportul adoptat în ședința plenară din 16 septembrie. Europa poate fi puternică dacă își dorește acest lucru. Însă această hotărâre este pusă la încercare de o mașinărie uriașă și mincinoasă de propagandă rusă. 

Liderii europeni trebuie să înceteze să se teamă de măsurile necesare pentru a ne apăra securitatea. Astăzi, Ucraina este un exemplu al voinței de a se apăra și de a învinge. La fel sunt și Moldova și Armenia, care s-au confruntat cu atacuri hibride masive, în care s-au folosit toate instrumentele din arsenalul Moscovei, și ai căror lideri și popoare au rămas, cu toate acestea, neclintiți.