Copiii nu ar trebui să fie nevoiți să se lupte cu algoritmul

Le spunem copiilor să lase telefoanele deoparte. Să nu mai deruleze ecranul. Să petreacă mai puțin timp online. Le spunem părinților să stabilească limite, iar școlilor să îi învețe pe copii să folosească dispozitivele în mod responsabil.

În același timp, le oferim aplicații concepute astfel încât să fie cât mai dificil posibil să renunțe la ele.

Derularea infinită elimină un punct natural în care am putea face o pauză. Redarea automată pornește următorul videoclip înainte ca tu să te fi hotărât dacă vrei să-l vizionezi. Notificările te cheamă înapoi în mod constant. Sistemele de recomandare învață ce îți reține atenția cel mai mult timp și îți oferă mai mult din același conținut.

Acestea nu sunt funcții întâmplătoare. Ele fac parte dintr-un model de afaceri construit pe menținerea utilizatorilor pe platformă cât mai mult timp posibil. De fapt, 97 % dintre cele mai populare aplicații utilizate de consumatorii din UE folosesc cel puțin un așa-numit „dark pattern”, un element de design care poate orienta sau influența alegerile pe care le facem online. 

Adulții se confruntă cu această problemă. Nu ar trebui să ne surprindă deloc faptul că și copiii se confruntă cu ea.

Peste 80 % dintre tinerii europeni utilizează rețelele sociale în fiecare zi. Mai mult de unul din zece adolescenți prezintă semne de utilizare problematică a rețelelor sociale. Un studiu recent realizat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a constatat că peste o treime dintre tinerii de 15 ani petrec mai mult de trei ore pe zi pe rețelele sociale. Datele arată, de asemenea, o legătură între utilizarea mai intensă și raportarea mai frecventă a simptomelor de anxietate și depresie.

Acest lucru nu dovedește că rețelele sociale sunt în mod inerent dăunătoare pentru copii. Ele le oferă tinerilor acces la informații, educație și creativitate. Prin urmare, întrebarea nu este dacă copiii ar trebui să crească alături de tehnologie. Ei deja o fac. Adevărata întrebare este în ce fel de mediu digital suntem dispuși să le permitem copiilor să crească.

În cadrul sesiunii plenare din septembrie, Parlamentul European a susținut un raport privind impactul rețelelor sociale și al mediului online asupra tinerilor. Grupul PPE l-a susținut deoarece responsabilitatea pentru siguranța copiilor online nu poate fi transferată exclusiv asupra copiilor și a părinților acestora.

Părinții au un rol important. Și școlile au un rol. Copiii trebuie să învețe cum să recunoască manipularea, dezinformarea și conținutul dăunător. Ei trebuie să înțeleagă cum algoritmii modelează ceea ce văd, cum să-și protejeze datele cu caracter personal și cum comportamentul lor online îi afectează pe ceilalți.

Însă un părinte nu poate reproiecta un algoritm. Nici nu poate dezactiva funcțiile încorporate în platforma însăși sau să monitorizeze fiecare element de conținut la care este expus un copil. Platformele trebuie, de asemenea, să-și asume responsabilitatea.

Prin urmare, Grupul PPE dorește ca siguranța să fie integrată în serviciile pe care le utilizează copiii. Siguranța copiilor trebuie integrată în serviciile digitale încă de la început, mai degrabă decât să fie oferită ca o setare suplimentară pe care părinții trebuie să o găsească și să o activeze.

În cazul conturilor copiilor, redarea automată ar trebui să fie dezactivată în mod implicit. Derularea infinită ar trebui limitată. Notificările ar trebui restricționate. Copiii ar trebui să fie îndemnați să ia pauze și să li se ofere modalități simple de a-și reseta fluxurile de știri. Conturile lor ar trebui să aibă, în mod implicit, cele mai stricte setări de confidențialitate, iar datele lor personale nu ar trebui utilizate pentru a le crea profiluri în scopul publicității țintite. 

Nimic din toate acestea nu i-ar împiedica pe tineri să se bucure de rețelele sociale. Pur și simplu s-ar renunța la tratarea implicării maxime ca fiind opțiunea implicită.

Există o altă parte a acestei dezbateri pe care nu o putem ignora. Aproximativ unul din șase copii din Europa a fost victima hărțuirii cibernetice. Conflictele online îi urmăresc pe copii în sălile de clasă, acasă și în relațiile de prietenie, la fel cum problemele care încep la școală pot continua pe telefon mult după ce ziua de școală s-a încheiat. 

Pentru copil, nu mai există atunci niciun loc sigur și niciun moment în care hărțuirea să înceteze.

Când se întâmplă acest lucru, copiii și părinții trebuie să știe unde pot apela pentru ajutor. Liniile de asistență din cadrul Centrelor pentru un internet mai sigur oferă sprijin confidențial și profesional, motiv pentru care trebuie asigurată finanțarea lor pe termen lung și durabilă.

Sprijinul acordat după ce s-a produs un prejudiciu este esențial, dar la fel de importantă este și prevenirea. De aceea, Grupul PPE dorește, de asemenea, o educație digitală și media mai solidă. Copiii ar trebui să înțeleagă de ce oamenii se comportă uneori diferit în spatele unui ecran și de ce empatia contează la fel de mult online cât și în interacțiunile față în față. Părinții și profesorii au, de asemenea, nevoie de ajutor practic pentru a înțelege platformele pe care le folosesc copiii și pentru a ști ce să facă atunci când ceva nu merge bine. 

Europa nu pornește de la zero. Avem deja norme care reglementează protecția datelor, platformele online, publicitatea și inteligența artificială. Însă aplicarea acestora rămâne inegală, iar lacunele persistă. 

Abordarea Grupului PPE nu este aceea de a reglementa doar de dragul reglementării. În primul rând, normele existente trebuie aplicate corespunzător. Acolo unde persistă lacune reale, în special în ceea ce privește designul care creează dependență și cel manipulator, acestea ar trebui eliminate fără a se dubla legislația deja existentă. 

Adoptarea unei alte legi nu este, în sine, un indicator al succesului. Ceea ce contează este dacă un copil care deschide o aplicație se confruntă cu un mediu mai sigur.

De prea mult timp, o mare parte a discuțiilor s-a rezumat, de fapt, la: folosește-ți telefonul mai puțin, derulează mai puțin, ai grijă pe ce dai clic. Acestea sunt lecții utile. Dar este ceva nerezonabil în a le cere copiilor să-și dezvolte suficient autocontrol pentru a rezista unor produse concepute în mod deliberat pentru a le capta atenția.

Copiii au responsabilități online. La fel și părinții și școlile. 

Responsabilitatea trebuie să fie proporțională cu puterea. Iar cea mai mare putere de a modela mediul digital revine companiilor care îl creează.