Europa are nevoie de 10 milioane de locuințe noi

10 milioane. Acesta este numărul de locuințe noi de care are nevoie Europa în următorii ani pentru a face față crizei locuințelor. Lipsa accesului la locuințe a devenit o problemă majoră în întreaga UE, afectând viața oamenilor și frânând competitivitatea Uniunii noastre. Nu construim și nu renovăm suficient, iar ritmul în care o facem nu este suficient de rapid. Parlamentul European a înființat prima comisie specială dedicată crizei locuințelor, cu o singură misiune: elaborarea primei foi de parcurs a Europei pentru a aborda de urgență această provocare.

Raportul rezultat, adoptat cu o largă majoritate în Parlamentul European în luna martie a anului trecut, trasează o cale clară: consolidarea cooperării cu autoritățile naționale, regionale și locale, stimularea construcției și renovării locuințelor, îmbunătățirea accesului la finanțare publică și privată, elaborarea de politici specifice pentru cei mai nevoiași și îmbunătățirea schimbului de date.

Adevărata provocare este trecerea de la coordonarea pe mai multe niveluri la acțiune și abordarea cauzei principale a problemei: lipsa locuințelor. Există o nevoie urgentă de a rezolva acest deficit masiv de 10 milioane de locuințe. Cifrele pur și simplu nu se potrivesc. Este inevitabil ca prețurile să fie supuse unei puternice presiuni ascendente. Raportul Parlamentului nu numai că prezintă cauzele, ci oferă și măsuri concrete pentru a inversa situația.

UE dispune de instrumente. Știm că este esențial să impulsionăm un proces de simplificare a reglementărilor. Birocrația excesivă sufocă sectorul construcțiilor. Trebuie să acordăm prioritate Pachetului de simplificare în domeniul locuințelor și Legii privind serviciile de construcții. Trebuie să punem la dispoziție terenuri. Trebuie să accelerăm procesul de autorizare. Este inacceptabil ca cererile de autorizație de construire să dureze până la doi ani până la luarea unei decizii. Sarcina fiscală trebuie redusă. Propunem o reformă a Directivei privind TVA-ul pentru a permite aplicarea unei cote super-reduse. Trebuie să stimulăm inovarea în sectorul construcțiilor: industrializarea, construcțiile modulare sau prefabricate pot contribui la rezolvarea problemei. Securitatea juridică este esențială pentru piața imobiliară.

Dacă vrem cu adevărat să remediem deficitul și să construim 10 milioane de locuințe, trebuie să mobilizăm capital. Fondurile publice nu vor fi niciodată suficiente. Atragerea investițiilor private este vitală. Trebuie să ne asigurăm că creditele ajung la întreprinderile mici și mijlocii din sectorul construcțiilor. Trebuie să promovăm parteneriatele public-privat. Fondurile europene au un rol important de jucat, prin intermediul Băncii Europene de Investiții și al platformei paneuropene de investiții în locuințe anunțate. 

Parlamentul este clar: trebuie să acționăm în ceea ce privește oferta și finanțarea. Comisia Europeană dispune de o marjă de acțiune considerabilă. Așadar, ce lipsește? Voința politică, judecata sănătoasă și determinarea de a obține rezultate. Prima propunere a Comisiei de a aborda criza locuințelor ratează ținta. La 9 septembrie, Comisia a prezentat un pachet inițial de măsuri, care include o serie de recomandări adresate statelor membre și o propunere legislativă privind locuințele la prețuri accesibile. Printre recomandări, unele merită evidențiate: accelerarea proceselor de autorizare a planurilor de urbanism și de eliberare a licențelor, reducerea duratei de construcție la 60 de zile, facilitarea accesului tinerilor la locuințe și o mai bună utilizare a fondurilor europene. Sună bine, dar, deocamdată, asta sunt: doar recomandări.

Cu toate acestea, a doua propunere din acest pachet, așa-numita „Lege privind locuințele la prețuri accesibile”, este o dezamăgire totală. Aceasta vizează reglementarea cazării turistice pe termen scurt fără a clarifica modul în care acest lucru va contribui la rezolvarea problemei locuințelor, ci propune, în schimb, restricții privind achiziționarea de locuințe secundare sau de terenuri care nu sunt utilizate ca reședință principală. Astfel de idei contravin în mod direct unor principii fundamentale ale proiectului european, precum protecția proprietății private, libera concurență și economia de piață. Și nu numai atât: este o măsură care a fost deja încercată în alte țări: Franța și Elveția sunt două exemple. Conform diverselor studii, astfel de măsuri pot reduce parțial prețurile, dar au și efecte negative asupra ocupării forței de muncă și a activității economice. Cu greu poate fi aceasta cea mai bună soluție pentru problema cu care ne confruntăm.

Propunerea Comisiei pare să decurgă mai mult din prejudecăți ideologice și interese politice decât dintr-o dorință sinceră de a rezolva problema locuințelor. Comisarul european Dan Jørgensen și vicepreședinta Comisiei, Teresa Ribera, greșesc în abordarea lor. Se pare că aceștia încearcă să reproducă anumite aspecte ale politicii de locuințe a guvernului spaniol, care favorizează intervenționismul, limitează prețurile, descurajează investițiile și reduce oferta. Acestea sunt măsuri care agravează criza, și de aceea au fost deja respinse de Parlamentul European la finalizarea raportului său.

Nu vom rezolva criza locuințelor din Europa prin reglementarea efectelor acesteia, așa cum sugerează stânga politică. Trebuie să generăm creștere economică și prosperitate. Avem nevoie urgentă să atragem investiții, nu să le alungăm. Pentru a face acest lucru, trebuie să simplificăm reglementările, să reducem birocrația, să scădem impozitele, să încurajăm inovarea și să atragem finanțare, atât publică, cât și privată. 10 milioane de locuințe noi: avem planul pentru a le realiza; acum avem nevoie de determinare.