Europa trebuie să preia comanda

Iluzia păcii perpetue în Europa s-a destrămat. Războiul din Ucraina, recrudescența regimurilor autoritare și instabilitatea crescândă de pe flancul sudic al Europei au spulberat decenii de automulțumire strategică. Era post-Război Rece a "dividendelor păcii" s-a încheiat.

Confruntată cu un peisaj de securitate globală dramatic modificat și cu angajamentul din ce în ce mai scăzut al Statelor Unite față de securitatea europeană, Europa nu își mai poate permite să rămână dependentă din punct de vedere strategic. Trebuie să acționăm - și trebuie să acționăm împreună. Cetățenii noștri se așteaptă la o securitate tangibilă, nu la o retorică nobilă, iar Europa are responsabilitatea de a o oferi.

A sosit momentul să construim o structură europeană de comandă și control (C2) permanentă, complet echipată: un cartier general militar multinațional robust, capabil să conducă operațiuni autonome, să coordoneze eforturile statelor membre și să integreze puterea militară cu instrumentele diplomatice, informaționale și economice ale Europei.

A sosit momentul să construim o structură europeană de comandă și control (C2) permanentă, complet echipată: un cartier general militar multinațional robust, capabil să conducă operațiuni autonome, să coordoneze eforturile statelor membre și să integreze puterea militară cu instrumentele diplomatice, informaționale și economice ale Europei.

Națiunile europene demonstrează deja voința politică de a acționa în comun. Operațiuni precum Takuba, ASPIDES și Atalanta demonstrează că cooperarea este posibilă, chiar și în afara cadrului convențional al politicii de securitate și apărare comune (PSAC). Însă aceste structuri ad hoc nu pot înlocui o capacitate permanentă integrată. Operațiunile sunt adesea conduse de la cartierul general al unei națiuni principale sau chiar delegate structurii de comandă a NATO, în lipsa unei alternative europene. Această fragmentare irosește timpul și subminează responsabilitatea.

Dacă Europa dorește să fie un actor geopolitic serios, trebuie să înființeze un cartier general militar unificat conceput nu numai pentru a gestiona crizele, ci și pentru a lupta și a câștiga în conflicte de mare intensitate. Aceasta ar reprezenta o schimbare de paradigmă în ceea ce privește personalul, resursele și tehnologia, inclusiv nevoia de rețele digitale și instrumente de comunicații sigure, controlate de Europa.

Actualul Stat Major al UE (EUMS) este alarmant de lipsit de resurse, funcționând cu un buget anual infim de 30 de milioane EUR și având doar aproximativ 100 de angajați. SHAPE, cartierul general al NATO, este construit pentru luptă și are, proporțional, de 15 ori mai mult personal operațional. Este timpul să trecem la un "EUMS+".

Europa împărtășește deja doctrina, se antrenează împreună și desfășoară în comun. Dar integrarea strategică necesită mai mult: o guvernanță revizuită a EUMS, schimbul de informații, logistică comună și armonizarea achizițiilor publice în domeniul securității și apărării, cu o preferință europeană clară. Și, cel mai important, un consens politic cu privire la cine decide în timp de criză. Un comandament eficient este imposibil cu o conducere fragmentată.

Autonomia strategică în cinci-șase ani este un obiectiv realizabil, cu condiția să inițiem aceste reforme acum și să alocăm un buget european al apărării proporțional cu provocările care ne așteaptă. Actualul procent de 0,8 % din cadrul financiar multianual (CFM) este insuficient. Atât Comisia Europeană, cât și președinții Consiliului European au solicitat pe bună dreptate statelor membre să își majoreze cheltuielile militare peste pragul actual de 2 %. Cu toate acestea, UE însăși ar trebui, de asemenea, să ia inițiativa și să garanteze că investițiile legate de apărare din următorul CFM reflectă aceste priorități. Aceasta înseamnă să tratăm apărarea cu seriozitatea unei adevărate politici europene.

Acest lucru va necesita, de asemenea, regândirea busolei strategice. Întrebarea de astăzi nu este cum să completăm NATO, ci dacă suntem pregătiți pentru momentul în care sprijinul american ar putea lipsi sau ar putea fi diminuat. După cum a demonstrat președinția Trump, acel moment nu mai este ipotetic; este o realitate previzibilă.

Retorica trebuie să facă loc hotărârii. Avem resursele, cunoștințele și potențialul militar colectiv. Ceea ce ne trebuie acum este curajul de a le utiliza în mod înțelept și independent. Înființarea unui comandament european autonom înseamnă să dovedim că Uniunea Europeană își poate asuma responsabilitatea pentru propria securitate atunci când este cel mai important. Este un pas îndrăzneț, dar necesar pentru o Uniune care aspiră la relevanță geopolitică.

Retorica trebuie să facă loc hotărârii. Avem resursele, cunoștințele și potențialul militar colectiv. Ceea ce ne trebuie acum este curajul de a le utiliza în mod înțelept și independent. Înființarea unui comandament european autonom înseamnă să dovedim că Uniunea Europeană își poate asuma responsabilitatea pentru propria securitate atunci când este cel mai important.

Potrivit comisarului pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, Europa se confruntă cu un dublu imperativ: să se pregătească pentru o potențială agresiune rusă pe termen scurt și să planifice o reechilibrare pe termen lung a alianței transatlantice. Ambele necesită aceeași bază: pregătire instituțională, capacitate comună și voință politică.

Nu mai trăim într-o lume bazată pe reguli. Forța brută, nu diplomația, modelează din ce în ce mai mult rezultatele globale. Dacă Europa dorește să rămână un actor, și nu doar un teren de joc, trebuie să se echipeze corespunzător.

O structură europeană C2 permanentă și autonomă nu este doar o necesitate militară. Este un test al maturității politice a Europei. Avem instrumentele necesare. Avem know-how-ul. Ceea ce ne trebuie acum este curajul de a conduce. Grupul PPE este pregătit să arate calea.