Documentul de poziție al Grupului PPE privind gestionarea migrației: o abordare fermă, echitabilă și orientată spre viitor

Introducere

Grupul PPE susține o Europă care își protejează frontierele și combate migrația ilegală. Ne propunem să punem capăt migrației necontrolate, astfel încât capacitatea Europei de a integra persoanele care au dreptul de ședere să nu fie depășită.

Adoptarea Pactului privind migrația și azilul a marcat un pas crucial către o politică europeană de migrație mai bine controlată. Cu toate acestea, provocările persistă, necesitând măsuri suplimentare la nivelul UE. Grupul PPE va continua să fie forța motrice, îndreptând Europa către o abordare fermă, echitabilă și orientată spre viitor în ceea ce privește migrația.

Constatăm necesitatea unor măsuri noi și îndrăznețe pentru a-i repatria rapid pe cei care nu au dreptul de ședere în Uniune, pentru a ne consolida frontierele externe și a proteja spațiul Schengen, pentru a învinge traficanții și pentru a combate utilizarea migranților ca armă de către țări terțe sau actori nestatali ostili.

Prioritățile noastre sunt clare. Vom pune în aplicare un plan în 9 puncte pentru a depăși principalele provocări legate de migrație cu care se confruntă continentul nostru. Facem următorii pași către o politică de migrație care să funcționeze pentru Uniunea noastră și pentru cetățenii săi.

Preambul

Migrația reprezintă o provocare majoră pentru Europa și continuă să fie un motiv de îngrijorare. Deși în 2024 am început să observăm o scădere a numărului de intrări ilegale, ceea ce confirmă eficacitatea politicilor urmărite și puse în aplicare de Grupul PPE, multe state membre continuă să se confrunte cu o presiune migratorie semnificativă, în special cele aflate în prima linie și de-a lungul frontierelor de est ale UE.

În acest context, deși suntem pe deplin angajați în favoarea unui sistem de migrație și azil ferm, dar echitabil, care respectă dreptul internațional și cel al UE, considerăm că este urgentă aplicarea unor măsuri mai stricte împotriva celor care trebuie să părăsească UE, precum și prevenirea intrării celor care nu îndeplinesc condițiile necesare. Normele există pentru a ne proteja cetățenii și, respectându-le, îi putem ajuta și pe cei care au cu adevărat nevoie de protecție. În acest scop, autoritățile naționale, în special forțele de ordine, trebuie să dispună de fondurile, instrumentele și securitatea juridică necesare. Dorim să fim fermi în ceea ce privește echilibrul dintre obligațiile și drepturile celor care locuiesc legal în UE. Dorim să ne asigurăm că toate statele membre dispun de capacitatea și instrumentele necesare pentru a gestiona migrația în mod eficient și pentru a evita interpretările excesive în ceea ce privește aplicarea legislației UE.

Secțiunea 1: Politicile de returnare

Până în prezent, doar 20 % din deciziile de returnare sunt executate efectiv, deși politicile de returnare funcționale sunt esențiale pentru gestionarea migrației. Statele membre trebuie să dispună de un set eficient de instrumente juridice și operaționale pentru a executa deciziile de returnare și pentru a descuraja sosirile și șederile ilegale, susținute de măsuri precum garanțiile financiare sau detenția în caz de nerespectare. Ne vom propune să facilităm punerea în aplicare a deciziilor de returnare și să evităm sarcinile administrative inutile pentru autoritățile de executare. Solicităm un rol consolidat al Frontex, care să permită, de asemenea, participarea acesteia la operațiunile de returnare între țări terțe. Comisia a prezentat o propunere de nou regulament privind returnarea, axată pe: recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare, scurtarea termenelor de contestare, obligații mai stricte pentru persoanele care urmează să fie returnate și consecințe în caz de nerespectare, proceduri accelerate pentru persoanele suspectate de infracțiuni, inclusiv motive extinse de reținere și restricționarea libertății de circulație, măsuri mai eficiente de combatere a fugii, precum și efecte nesuspendante limitate ale căilor de atac. Returnările forțate trebuie să rămână o opțiune credibilă, iar plecările voluntare trebuie eliminate atunci când reprezintă un obstacol serios în calea punerii în aplicare efective a returnărilor.

Consecințele nerespectării trebuie să fie stricte. De asemenea, trebuie să se includă obligația statelor membre de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile cunosc locul unde se află persoana care urmează să fie returnată și că aceasta rămâne la dispoziția autorităților până când părăsește efectiv teritoriul statului membru. Persoanelor returnate forțat trebuie să li se impună o interdicție pe termen lung de a intra în UE, inclusiv o interdicție permanentă și pe durată nedeterminată pentru cei care reprezintă o amenințare la adresa securității. Salutăm propunerea Comisiei privind un cadru juridic pentru înființarea unor centre de returnare în afara UE, în conformitate cu standardele internaționale, și o invităm să continue explorarea de soluții inovatoare pentru combaterea migrației ilegale în cooperare cu țările terțe.

Secțiunea 2: Securizarea și consolidarea frontierelor externe

Protejarea frontierelor externe ale UE este esențială pentru gestionarea eficientă a migrației. În cadrul UE și al spațiului Schengen, statele membre rămân responsabile de decizia privind cine intră pe teritoriul lor. Gestionarea eficientă a frontierelor implică, de asemenea, capacitatea noastră de a răspunde la o multitudine de amenințări hibride, inclusiv, dar nu numai, utilizarea migranților ca arme. Trebuie să asigurăm frontiere externe mai solide, printr-o verificare îmbunătățită și mai riguroasă a sosirilor ilegale. Trebuie implementată o monitorizare electronică cuprinzătoare la toate frontierele externe ale UE, susținută de măsuri structurale și tehnice de protecție a frontierelor. Intensificarea cooperării cu agenții precum Frontex, Europol și Eurojust, precum și sprijinirea statelor membre, este crucială. Frontex trebuie transformată într-o agenție europeană de frontieră pe deplin operațională, dotată cu tehnologii de supraveghere de ultimă generație, precum drone, inteligență artificială și sisteme biometrice. Desfășurarea agenției Frontex ar trebui să se extindă la regiunile ultraperiferice, asigurând o protecție cuprinzătoare a frontierelor. Trebuie încheiate fără întârziere acorduri de cooperare cu țările africane și cu alte țări partenere. Ne angajăm să triplăm efectivul de personal al Frontex la 30 000 de angajați și să adoptăm cât mai curând posibil legislația necesară, inclusiv modificările bugetare. În mod coordonat și cu sprijinul finanțării din partea UE, statele membre ar trebui să înființeze centre regionale de securitate a frontierelor în zonele supuse presiunii migrației. De asemenea, trebuie să asigurăm finanțare europeană pentru infrastructura fizică, îmbunătățirea securității electronice a frontierelor și alte instrumente inovatoare pentru supravegherea frontierelor. Având în vedere contextul geopolitic, trebuie să schimbăm paradigma, trecând de la securitatea frontierelor la apărarea frontierelor. În următorul cadru financiar multianual al UE ar trebui asigurate resurse financiare suplimentare pentru a acoperi toate nevoile din acest domeniu.

Secțiunea 3: Cooperarea strategică cu țările terțe

Migrația necontrolată pune presiune asupra serviciilor publice, perturbă economiile locale și alimentează tensiunile sociale, în special în statele membre aflate în prima linie, precum Spania, Italia sau Grecia, precum și în statele membre mai mici și vulnerabile din punct de vedere geografic, precum Cipru și Malta, cu efecte care se resimt și în țările de destinație secundară, precum Germania sau Franța. Parteneriatele strategice cu țările terțe sunt esențiale pentru gestionarea migrației. Cooperarea trebuie să se concentreze pe abordarea cauzelor profunde, pe îmbunătățirea consolidării capacităților și a gestionării frontierelor, pe combaterea plecărilor nereglementate, a contrabandei și a traficului de persoane, precum și pe facilitarea returnărilor. Acordurile încheiate cu Tunisia, Egiptul sau Libanul ne indică calea de urmat. Numai Acordul UE-Tunisia a dat rezultate concrete, reducând sosirile ilegale în Italia cu 60 % numai în acest an. Îndemnăm Comisia să încheie negocierile cu Marocul și să inițieze noi negocieri acolo unde este posibil. Dialogurile structurate, desfășurările operaționale ale Frontex și finanțarea specifică din partea UE vor consolida aceste eforturi. De asemenea, trebuie încheiate acorduri cu țări care nu sunt vecine, precum Senegal și Mauritania, pentru desfășurarea agenției Frontex, esențială pentru controlul plecării migranților ilegali către Insulele Canare, noua poartă de intrare a migrației ilegale în Europa. Împărțirea responsabilității pentru salvarea pe mare și aplicarea dreptului maritim trebuie, de asemenea, să facă parte din parteneriatele strategice, inclusiv porturi sigure pentru debarcarea migranților salvați. Toate statele implicate, inclusiv cele din Africa, trebuie să își aducă contribuția. Sprijinul UE pentru țările terțe ar trebui să includă digitalizarea administrațiilor acestora, stabilirea unui sistem fiabil de stare civilă și eliberarea de certificate biometrice și sigure, care să ne permită schimbul de date biometrice în condiții de siguranță. UE trebuie să utilizeze toate instrumentele disponibile — diplomatice, economice și de cooperare pentru dezvoltare — pentru a construi parteneriate mai solide, mai eficiente și reciproc avantajoase. Ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să acorde prioritate țărilor care demonstrează angajament față de gestionarea migrației. Mecanismele revizuite privind vizele ar trebui să descurajeze abuzurile și să prevină amenințările. De asemenea, trebuie să existe consecințe în cazul lipsei de cooperare. Țările terțe care nu cooperează în prevenirea plecărilor ilegale sau în punerea în aplicare a acordurilor sau aranjamentelor de readmisie, fie la nivel național, fie la nivelul UE, nu ar trebui să primească fonduri din partea UE sau vize. Astfel de decizii ar trebui aprobate la nivelul UE și aplicate în mod uniform în toate statele membre.

Secțiunea 4: Protejarea spațiului Schengen

Spațiul Schengen este una dintre realizările cele mai tangibile ale integrării europene și unul dintre pilonii principali ai proiectului european. În ultimii ani, Spațiul Schengen s-a confruntat cu o presiune extraordinară din cauza amenințărilor reprezentate de terorism, radicalizare, criminalitatea organizată și mișcările secundare neautorizate ale resortisanților din țări terțe. Grupul PPE susține un spațiu Schengen sigur și fără frontiere, care, în același timp, recunoaște dreptul statelor membre de a reintroduce controale temporare la frontierele interne ca măsură de ultimă instanță, aplicată în mod excepțional, proporțional, pe o durată limitată și care trebuie retrasă imediat ce amenințările încetează să mai existe. Nu statele membre, ci amenințările persistente și în continuă evoluție reprezintă un pericol pentru integritatea spațiului Schengen. Reziliența spațiului Schengen depinde de o gestionare eficientă a frontierelor externe și de sisteme informatice și baze de date solide, precum SIS și VIS. Solicităm punerea rapidă în funcțiune a EES și ETIAS. Simplificarea procedurilor de solicitare a vizelor, digitalizarea, creșterea capacității de personal în regiunile cu cerere ridicată și o mai bună cooperare transfrontalieră reprezintă pași importanți către un spațiu Schengen mai sigur.

Secțiunea 5: Punerea în aplicare a Pactului european privind azilul și migrația

Pactul european privind azilul și migrația, deși istoric, reprezintă doar punctul de plecare pe baza căruia trebuie să construim o abordare cu adevărat cuprinzătoare a gestionării migrației în toate dimensiunile sale. Este un început bun, dar nu este suficient. Este necesară o punere în aplicare coordonată și oportună, care să țină seama de circumstanțele diferite din statele membre și care să implice și să sprijine în mod eficient atât autoritățile regionale, cât și pe cele locale. Sistemele armonizate de azil trebuie să facă o distincție clară între persoanele care au nevoie de protecție și migranții economici. Securizarea frontierelor externe și procedurile eficiente sunt esențiale pentru a asigura o repartizare echitabilă a responsabilităților și solidaritatea între statele membre. Statele membre, sprijinite de Comisie, trebuie să pună în aplicare pe deplin legislația UE adoptată și să asigure aplicarea legislației existente. Trebuie să efectuăm o revizuire cuprinzătoare și oportună și să utilizăm pe deplin conceptul de țară terță sigură pentru a reduce numărul sosirilor. Criteriile de legătură, așa cum au fost stabilite, nu sunt adecvate scopului și trebuie eliminate.

Europa nu este și nu poate fi considerată singura destinație pentru toată migrația ilegală și pentru toți solicitanții de azil. Trebuie luate în considerare resursele limitate și capacitățile de primire restrânse. De asemenea, Regulamentul privind condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare trebuie actualizat pentru a face față unei realități diferite în ceea ce privește cererile de azil. În cadrul mecanismului de la Dublin, toate eforturile ar trebui să vizeze efectuarea transferurilor în termene eficiente și fiabile, descurajând astfel mișcările secundare neautorizate.

În completarea punerii în aplicare a Pactului, Uniunea poate stabili măsuri pentru a oferi stimulente și sprijin pentru acțiunile statelor membre în domeniul integrării persoanelor aflate în ședere legală. Integrarea este un proces bidirecțional care impune migranților să învețe limbile locale, să respecte obiceiurile și legile și să contribuie la societate. Reîntregirea familiei ar trebui să necesite dovada integrării și a stabilității financiare înainte de a fi autorizată. Măsurile de integrare ar trebui să combată radicalizarea și societățile paralele.

Secțiunea 6: Combaterea traficului de migranți

Peste 90 % dintre migranții în situație neregulamentară apelează la traficanți. S-a observat că traficanții de migranți au devenit din ce în ce mai violenți, reprezentând un pericol pentru polițiștii noștri de frontieră la toate nivelurile și un risc pentru securitatea noastră internă. Pentru a desființa rețelele de trafic, sunt esențiale o cooperare transfrontalieră consolidată, schimbul de informații și de date, utilizarea tehnologiilor avansate și o mai bună coordonare între statele membre și alte agenții din domeniul justiției și afacerilor interne (JAI). Frontex, Europol și Eurojust trebuie consolidate pentru a sprijini mai bine statele membre în identificarea, investigarea și urmărirea penală a criminalității organizate sub toate formele sale, în special a traficului de migranți și a traficului de persoane, inclusiv prin acordarea de competențe de investigare fără caracter coercitiv. De asemenea, trebuie să consolidăm cadrul juridic pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate, prin stabilirea unor praguri mai ridicate pentru sancțiunile minime, inclusiv în cazul operatorilor de transport. Contrabandiștii și traficanții au găsit în operațiunile de căutare și salvare (SAR) o metodă de a exploata persoanele vulnerabile, precum și competența și responsabilitatea statelor membre, și de a-și perpetua activitățile ilicite, folosind eforturile de salvare ca instrument pentru a-și susține rețelele criminale și a pune în pericol și mai multe vieți. Toți actorii, inclusiv societatea civilă, trebuie să respecte legea. Un cod de conduită pentru organizațiile societății civile care desfășoară operațiuni de căutare și salvare ar trebui să asigure respectarea dreptului internațional, descurajând în același timp exploatarea de către traficanți. O abordare de tip „urmează banii” este esențială pentru dezintegrarea rețelelor de contrabandă, utilizând pe deplin AMLA și punând în aplicare norme eficiente privind confiscarea și inversarea sarcinii probei. Solicităm o revizuire a mandatului Parchetului European (EPPO) pentru a include traficul de migranți, ca parte a crimei organizate, în mandatul său.

Secțiunea 7: Combaterea instrumentalizării și utilizării migranților ca armă

UE trebuie să combată instrumentalizarea și utilizarea migranților ca armă de către actori ostili. Utilizarea persoanelor vulnerabile ca armă împotriva noastră, fie pentru câștiguri financiare, fie pentru câștiguri politice, trebuie descurajată. Protejarea frontierelor noastre împotriva unor astfel de acțiuni ostile înseamnă, de asemenea, protejarea drepturilor omului ale migranților instrumentalizați. Trebuie să utilizăm întreaga gamă de instrumente de care dispunem, inclusiv posibilitățile oferite de Codul frontierelor Schengen și de Regulamentul privind situațiile de criză. Normele actuale în materie de azil trebuie adaptate pentru a face față noilor provocări, pentru a evita exploatarea lacunelor juridice de către regimurile autoritare. Este necesară o definiție mai cuprinzătoare a instrumentalizării și a utilizării ca armă pentru a combate în mod eficient aceste amenințări hibride, atât la frontierele externe ale UE, cât și la nivel intra-statal. Trebuie propuse norme mai bune privind obligațiile furnizorilor de servicii de transport, împreună cu sancțiuni clare în caz de nerespectare, inclusiv interzicerea desfășurării activității în UE. În plus, subliniem că este prerogativa și obligația statelor membre să-și asigure prin toate mijloacele securitatea și integritatea teritorială. Prin urmare, trebuie luate în considerare măsurile extraordinare deja prevăzute în tratate, inclusiv derogarea temporară de la legislația secundară, cum ar fi dreptul la azil atunci când migranții sunt instrumentalizați ca arme împotriva UE, a statelor membre și a societăților noastre. Ar trebui create echipe de intervenție rapidă ale UE pentru a gestiona încercările de instrumentalizare la frontiere, induse de eforturile de destabilizare susținute de stat.

Secțiunea 8: Migrația forței de muncă

Migrația legală bine gestionată poate contribui la răspunsul la necesitățile în continuă evoluție ale pieței muncii, la satisfacerea nevoilor actuale și viitoare de competențe și la asigurarea unei economii dinamice. Cu toate acestea, ea poate compensa declinul forței de muncă autohtone numai dacă talentele și competențele persoanelor nou-sosite sunt compatibile cu nevoile statelor membre, cu ajutorul programelor UE precum Cartea Albastră. Diferențele de mediu educațional, cultural și lingvistic pot genera provocări sociale. Pentru a maximiza beneficiile migrației legale, trebuie să combinăm politicile de atragere a talentelor și căile de migrație cu măsuri solide pe termen scurt și lung menite să sprijine incluziunea și integrarea. Aceste eforturi le permit migranților legali să contribuie pe deplin la dezvoltarea UE și la prosperitatea comună. Migrația legală ar trebui să joace un rol central în discuția mai amplă, inclusiv în cooperarea cu țările terțe de origine și de tranzit, pentru a gestiona în mod eficient fluxurile migratorii. În acest sens, vom monitoriza inițiativele propuse de Comisia Europeană, precum Rezerva de talente a UE și Parteneriatele UE pentru talente, respectând în același timp suveranitatea statelor membre și contribuind la reducerea migrației ilegale.

Secțiunea 9: Privind spre viitor pentru politici de migrație și azil adaptate provocărilor viitoare

UE trebuie să-și adapteze politicile în materie de migrație pe baza celor mai bune practici și tendințe la nivel mondial, abordând nu numai provocările imediate, ci și dinamica viitoare a migrației. Cele două priorități principale ale noastre trebuie să fie stoparea migrației ilegale și punerea în aplicare a deciziilor de returnare. Protocolul Italia-Albania reprezintă un prim pas inovator, dar decisiv, pentru descurajarea migrației ilegale și pentru a distruge modelul de afaceri al traficanților, deoarece demonstrează că depunerea cererilor de azil și procesarea acestora în țări terțe sigure, ca regulă generală, este posibilă. Îndemnăm Comisia să continue discuțiile privind platformele regionale de debarcare de pe ambele maluri ale Mediteranei și alte soluții inovatoare, în cadrul cărora solicitanții de azil să poată fi primiți în condiții de siguranță, iar cererile lor să fie evaluate într-un mod eficient, demn și uman. De asemenea, Comisia trebuie să depună eforturi în vederea înființării unor centre gestionate de UE în afara Uniunii, unde anumite categorii de resortisanți din țări terțe care fac obiectul unor decizii de returnare ar putea fi transferați în așteptarea îndepărtării definitive (centre de returnare). Convenția privind refugiații din 1951 a jucat un rol esențial în protejarea celor care fug de persecuție. Cu toate acestea, contextul global a evoluat semnificativ de la adoptarea sa, apărând scenarii pe care Convenția nu le-a anticipat. În plus, conceptul de protecție subsidiară a condus la crearea unui sistem dual care subminează eficacitatea Sistemului european comun de azil și pune la încercare solidaritatea în cadrul UE. UE trebuie să inițieze un dialog privind adaptarea Convenției de la Geneva la lumea actuală, lucrând în direcția unui cadru mai coerent și mai cuprinzător care să asigure o protecție solidă pentru refugiați, abordând în același timp preocupările legitime ale statelor membre cu privire la securitate și gestionarea migrației. Un astfel de angajament proactiv ar reafirma angajamentul UE față de drepturile omului și rolul său de lider în modelarea unui regim internațional de protecție a refugiaților care să răspundă nevoilor actuale.