Documentul de poziție al PPE privind relațiile comerciale dintre UE și China

Comunicarea comună din 2019 a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant/Vicepreședinte, care descria China ca fiind simultan un partener de cooperare, un concurent economic și un rival sistemic, reflectă în continuare realitatea relației noastre bilaterale. Comerțul dintre UE și China rămâne unul dintre cele mai importante parteneriate economice din lume, dar este marcat din ce în ce mai mult de absența unor condiții de concurență echitabile. Comerțul bilateral cu mărfuri a atins 759 de miliarde de euro în 2025, dar UE a încheiat anul cu un deficit uriaș de 360 de miliarde de euro, echivalentul a 1 miliard de euro pe zi. Efectul cumulativ al subvențiilor industriale masive, al supracapacității rezultate, al presiunilor deflaționiste și al manipulării valutare a oferit producătorilor chinezi avantaje artificiale în ceea ce privește costurile în ultimii ani. Beijingul a demonstrat, de asemenea, o tendință de dominanță crescândă, transformând dependențele din lanțul de aprovizionare în arme, în special în ceea ce privește materiile prime critice, și vizând sectoare europene sensibile din punct de vedere politic, precum coniacul, carnea de porc și produsele lactate, prin anchete de retorsiune menite să urmărească obiective politice. Deși UE nu se poate decupla de China, trebuie să abordeze o asimetrie tot mai mare, în condițiile în care companiile europene se confruntă cu acces restricționat pe piață, tratament inegal și presiuni privind transferul de tehnologie, în timp ce firmele chineze beneficiază de acces larg la piața unică europeană. Uniunea Europeană este cea mai mare piață de export pentru China, ceea ce ne conferă o pârghie foarte semnificativă pe care încă nu o folosim pe deplin.

Grupul PPE susține declarația comună convenită în iunie 2026 privind lansarea Mecanismului de consultare UE-China în materie de comerț și investiții, precum și monitorizarea comună pentru a aborda dezechilibrele comerciale și de investiții, controalele la export, drepturile de proprietate intelectuală și reforma OMC. Pentru a realiza progrese substanțiale pe aceste patru fronturi, Grupul PPE solicită: 
 

PPE SOLICITĂ MĂSURI

• UE ar trebui să-și utilizeze instrumentele existente de apărare comercială cu mai multă determinare, consecvență și rapiditate, având în vedere că, în prezent, anchetele pot dura până la 18 luni, perioadă în care prejudiciul adus industriei europene poate deveni deja ireversibil. În acest scop, este esențial să se simplifice procedurile, să se aloce resurse suplimentare și să se acorde sprijin financiar și tehnic întreprinderilor, în special IMM-urilor, care se confruntă cu costuri mai ridicate în cadrul procedurilor de apărare comercială.
   

• În urma discuției privind dezechilibrele macroeconomice globale din cadrul reuniunii Consiliului European din 15-16 octombrie 2026, UE ar trebui să nu se limiteze la o mai bună utilizare a instrumentelor actuale, ci să elaboreze un set de politici mai amplu și coerent, inclusiv prin consolidarea setului de instrumente al UE cu noi instrumente care să sporească eforturile de reducere a riscurilor, precum și mecanisme de reacție mai rapide în cazul măsurilor de retorsiune.
   

• UE va asigura că orice măsură comercială rămâne proporțională, bazată pe dovezi și temporară, precum și orientată spre minimizarea repercusiunilor negative asupra țărilor partenere apropiate, având ca scop restabilirea unor condiții de concurență echitabile și sporirea competitivității întreprinderilor europene, nu protejarea pe termen nelimitat a industriilor.
   

• UE ar trebui să combată în mod eficient eludarea măsurilor sale de apărare comercială, inclusiv transbordarea, redirecționarea și dezinformarea sau lipsa trasabilității cu privire la originea mărfurilor.
   

• UE ar trebui să depună eforturi pentru o mai mare coerență între instituții și statele membre, întrucât abordările naționale fragmentate slăbesc pârghia colectivă a Europei.
   

• UE ar trebui să adopte o abordare mai țintită, strategică și specifică fiecărui sector, concentrându-se pe sectoarele și lanțurile valorice care stau la baza capacității noastre industriale, precum industria utilajelor, industria chimică și industria auto, precum și pe cele esențiale pentru securitate și apărare, infrastructura critică și tehnologiile precum inteligența artificială.
   

• UE ar trebui să contracareze anchetele comerciale de retorsiune și alte practici comerciale neloiale care vizează exporturile agroalimentare europene sensibile, consolidând mecanismele de alertă timpurie și asigurând un sprijin eficient pentru producătorii europeni afectați, împiedicând astfel ca agricultura europeană să devină ținta coerciunii economice și a represaliilor politice.
   

• UE ar trebui să se protejeze împotriva coerciției economice prin diversificarea tehnologică și geografică, atât în ceea ce privește furnizorii din lanțul de aprovizionare, cât și rutele de transport maritim, în conformitate cu viitorul instrument de diversificare. Această abordare ar trebui să fie susținută de teste de rezistență periodice care să acopere dependențele directe și indirecte din lanțul de aprovizionare și disponibilitatea produselor de substituție, precum și de evaluări ale impactului economic pentru a monitoriza efectele asupra producătorilor și consumatorilor.
   

• UE ar trebui să consolideze cooperarea cu parteneri de încredere pentru a aborda dependențele de materii prime critice, inclusiv prin producție, prelucrare și stocare interne, pe baza programului RESourceEU, să ia în considerare înființarea unui Centru european pentru materii prime critice, și să sprijine inițiative multilaterale precum Pax Silica, precum și să monitorizeze reglementările care împiedică îndeplinirea obiectivelor noastre privind materiile prime critice.
   

• UE ar trebui să avanseze cu ratificarea acordurilor de liber schimb cu țări și parteneri precum Canada, Mercosur, India, Australia și Indonezia, precum și cu negocierile de acorduri cu parteneri precum Emiratele Arabe Unite, Filipine, Malaezia și Thailanda, asigurându-se în același timp că, în cadrul acestor negocieri, interesele europene și sectoarele sensibile sunt protejate în mod corespunzător.
   

• UE ar trebui să depășească normele comune de control al exporturilor și să promoveze o mai mare armonizare a practicilor de evaluare și autorizare la nivel european, reducând fragmentarea dintre statele membre, respectând în același timp competențele naționale, pe baza progreselor substanțiale realizate prin Regulamentul privind controlul investițiilor străine directe.
   

• UE ar trebui să evolueze către un instrument, un proces și un set de norme unificate pentru gestionarea investițiilor străine directe, aplicate într-un mod proporțional, transparent, geostrategic și bazat pe dovezi.
   

• UE ar trebui să consolideze aplicarea legislației vamale, să întărească OLAF și Parchetul European, precum și să aplice noile sancțiuni armonizate prevăzute de Codul vamal al Uniunii împotriva platformelor de comerț electronic care nu respectă normele și să utilizeze Legea privind serviciile digitale pentru a se asigura că piețele online verifică comercianții și garantează trasabilitatea.
   

• UE trebuie să se asigure că politica sa în materie de securitate comercială și economică ține seama de sprijinul continuu acordat de China economiei de război a Rusiei, prin închiderea căilor de eludare prin intermediari financiari și comerciali.
   

• UE ar trebui să-și reafirme, în conformitate cu politica sa privind „o singură Chină”, angajamentul de a menține statu quo-ul în Strâmtoarea Taiwan, reamintind că stabilitatea regiunii și libera circulație a comerțului sunt esențiale pentru lanțurile de aprovizionare globale și pentru securitatea economică a UE.
   

• UE ar trebui să-și consolideze propria indispensabilitate strategică pentru China, extinzând dependența Chinei de UE în sectoare precum aviația civilă, semiconductorii, produsele farmaceutice și biotehnologia.
   

• UE ar trebui să-și coordoneze răspunsul cu parteneri de încredere, inclusiv cu Statele Unite, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul forurilor internaționale precum G7, combinând sprijinul reciproc cu contramăsuri comune, pentru a se proteja împotriva coerciției economice exercitate de China.
   

• UE ar trebui să facă presiuni pentru restabilirea unor condiții de concurență echitabile în cadrul OMC, deblocând sistemul de soluționare a litigiilor și revizuind normele privind subvențiile și măsurile de salvgardare.
   

Europa nu urmărește o confruntare cu China, ci o relație echitabilă și echilibrată, bazată pe încrederea reciprocă câștigată prin respect, reguli clare și reciprocitate. Acum că relațiile parlamentare au fost restabilite, ar trebui să profităm de această ocazie pentru a promova un dialog deschis și constructiv, rămânând în același timp fermi în apărarea intereselor legitime ale Europei.