Incluziunea nu este caritate

A trăi cu demnitate și independență este un privilegiu - sau un drept?

Imaginați-vă că bateți la ușă după ușă în căutarea unui loc de muncă și sunteți refuzat, nu pentru că nu sunteți calificat, ci pentru că aveți un handicap. Imaginați-vă că trebuie să vizitați un medic, să mergeți la cursuri sau să luați autobuzul pentru a merge la serviciu și să constatați că aceste servicii de bază sunt construite pentru toată lumea, mai puțin pentru dumneavoastră. Pentru milioane de persoane cu handicap din întreaga Uniune Europeană, aceasta nu este imaginație, ci realitate cotidiană.

Mult prea multe persoane cu handicap continuă să fie lăsate în urmă - de la un loc de muncă decent, de la viața publică, de la aceleași servicii menite să sprijine și să protejeze toți cetățenii.

Accesul la un loc de muncă de calitate rămâne unul dintre cele mai mari obstacole pentru persoanele cu handicap din UE. În mod șocant, doar 47,4% dintre tinerii cu handicap au un loc de muncă - o diferență uluitoare de 20 de puncte în comparație cu tinerii fără handicap. Aceasta nu este doar o statistică. Este diferența dintre incluziune și izolare, dintre independență și sărăcie.

De fapt, peste 28% dintre persoanele cu handicap trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială. Acest lucru nu este doar inacceptabil, este evitabil. Un loc de muncă înseamnă mai mult decât un salariu. Este vorba de demnitate, autonomie și capacitatea de a aparține pe deplin societății.

Și totuși, provocările nu se opresc aici. Asistența medicală rămâne inaccesibilă pentru mulți. Oportunitățile de învățământ superior și de formare profesională sunt încă rare. Locuințele accesibile și la prețuri rezonabile lipsesc cu desăvârșire în întreaga UE. Legislația actuală în domeniul transporturilor, deși îmbunătățită, este încă insuficientă, ceea ce face ca călătoriile să fie o luptă constantă.

Iar pentru femeile cu handicap, aceste provocări sunt agravate. Acestea se confruntă cu mai multe niveluri de discriminare: șomaj mai ridicat, salarii mai mici, rate alarmante ale violenței și dificultăți suplimentare în accesul la asistență medicală.

Uniunea Europeană - și fiecare dintre noi - trebuie să facă mai mult și să facă mai bine! Calea de urmat necesită măsuri îndrăznețe și concrete. Este urgent să se elimine decalajul de ocupare a forței de muncă prin asigurarea unui acces mai ușor la locuri de muncă prin programe de sprijin specifice, inclusiv formare profesională adaptată, și prin aplicarea unor adaptări rezonabile la locul de muncă. Persoanelor cu handicap trebuie să li se garanteze accesul la asistență medicală, educație și locuințe prin legi actualizate și finanțare adecvată pentru servicii incluzive care să răspundă nevoilor reale. Politicile de transport trebuie revizuite de urgență pentru a elimina barierele rămase și a asigura o mobilitate reală pentru toți. Aceștia sunt pilonii integrării depline și ai independenței reale.

În plus, reducerea riscului de sărăcie necesită sisteme de protecție socială care să fie incluzive și să răspundă nevoilor persoanelor cu handicap. Discriminarea pe criterii de gen trebuie, de asemenea, abordată direct, cu resurse specifice destinate protejării și autonomizării femeilor cu handicap.

Incluziunea înseamnă echitate, nu caritate. Grupul PPE se angajează să transforme aceste obiective în acțiuni prin politici concrete și voință politică puternică.

Timpul de a acționa este acum. Pentru demnitate. Pentru egalitate. Pentru un viitor în care nimeni nu este lăsat pe dinafară. Pentru că apartenența nu este un privilegiu - este un drept.