Documentul de poziție al Grupului PPE privind azilul și migrația

Introducere

Migrația în masă este un fenomen global. Oamenii se deplasează între și în interiorul continentelor, împinși de războaie și conflicte, de frică, de schimbările climatice, de foamete și de speranța de a găsi un loc mai bun pentru a trăi.

Migrația a fost și va continua să fie una dintre provocările și oportunitățile definitorii, intergeneraționale, pentru Europa. Tendințele de bază în dezvoltarea economică, schimbările demografice, globalizarea transporturilor și a comunicațiilor, instabilitatea din regiunile învecinate, toate acestea înseamnă că oamenii vor continua să caute să vină în UE pentru a se refugia, pentru o viață mai bună sau pentru a-și urma familia apropiată. Prin urmare, este imperativ ca Uniunea Europeană să fie proactivă în găsirea unui răspuns european comun la această provocare, care să echilibreze diferitele forme de solidaritate și responsabilitate semnificativă. Aceasta ar trebui să își actualizeze cadrul legislativ, inclusiv prin reformarea efectivă a sistemului european comun de azil (SECA), pentru a răspunde acestei provocări cu politici durabile care să respecte convențiile internaționale, menținând în același timp libertatea de circulație în cadrul UE prin menținerea unor controale sigure și eficiente la frontierele externe. Convenția de la Geneva rămâne o piatră de temelie a protecției refugiaților, dar este esențială o mai bună respectare a acesteia. În plus, este necesară o evaluare amănunțită a adecvării sale pentru secolul XXI, care poate duce la o modernizare pentru a se asigura că aceasta continuă să ofere un cadru juridic durabil.

În urmă cu cinci ani, Uniunea Europeană s-a confruntat cu o provocare excepțională atunci când aproape două milioane de persoane au sosit pe țărmurile sale în decurs de doi ani, fugind de război, de opresiunea politică sau de sărăcie, sau căutând o nouă viață din motive economice, riscându-și adesea viața în mâinile traficanților de migranți în drumul lor spre Europa. A devenit rapid clar că statele membre nu pot aborda singure provocarea reprezentată de migrație și că soluțiile europene comune sunt cele care ar trebui să sprijine măsurile practice eficiente puse în aplicare la nivel național. Confruntându-ne cu cele mai mari fluxuri de persoane strămutate de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, este vital să acționăm - în mod colectiv, hotărât și urgent.

De atunci, au fost introduse o serie de măsuri pentru a aborda provocarea imediată a crizei migrației, cu scopul de a pune în aplicare toate elementele importante necesare pentru o abordare europeană care să asigure frontiere puternice, proceduri corecte și rapide și un sistem durabil capabil să anticipeze problemele.

În timp ce presiunile migratorii la frontierele externe ale UE s-au diminuat în ultimii ani, actuala situație volatilă de la frontiera dintre Grecia și Turcia poate marca începutul unei noi crize a migrației. UE trebuie să fie mai bine pregătită să gestioneze o criză și să o țină sub control, în ciuda lipsei de cooperare a guvernului turc în această privință. De asemenea, ar trebui să se țină seama de situația demografică și de securitate din Orientul Mijlociu și din Africa.

Statele membre aflate în prima linie poartă o povară disproporționată. Datorită poziției lor geografice, acestea reprezintă principala cale de intrare în Europa. Toate statele membre ale UE ar trebui să acționeze în mod responsabil și să fie unite și solidare cu acestea.

Politica UE în domeniul migrației trebuie să facă distincția între persoanele care caută protecție și migranții economici. În 2018, treizeci și nouă la sută dintre solicitanții de azil din UE au obținut o decizie pozitivă în primă instanță. Acest lucru arată că o mare parte dintre solicitanții de azil din Europa nu sunt eligibili pentru protecție.

Politica și instrumentele de migrație legală, în special pentru a atrage talente din afara UE, au cunoscut evoluții semnificative în ultimii ani. Migrația legală bine gestionată este o componentă esențială pentru a asigura un sistem economic funcțional, care să răspundă nevoilor în evoluție ale pieței muncii. Acest lucru este esențial pentru a răspunde nevoilor actuale și viitoare de competențe și pentru a asigura o economie dinamică.

Cu toate acestea, mai sunt încă multe de făcut pentru a crea o modalitate coerentă și cuprinzătoare de a urmări căi reciproc avantajoase și de a lucra în parteneriat atât pentru a profita de avantajele migrației, cât și pentru a aborda provocările care decurg din aceasta pe termen lung.

Un aflux de migranți economici în situație neregulamentară riscă să deturneze resursele de care au nevoie adevărații solicitanți de azil atunci când aceștia profită de fluxurile migratorii în masă și solicită protecție internațională la sosirea în Europa. În ciuda scăderii numărului de cereri de azil pentru al treilea an consecutiv, există încă peste 800 000 de cereri în așteptare și o utilizare minimă a procedurilor la frontieră. Acest lucru indică faptul că sistemele administrative și judiciare nu sunt echipate în mod adecvat pentru a face față afluxului de persoane, ceea ce ar putea duce la abuzuri în ceea ce privește dreptul la azil. Prin urmare, UE și statele membre trebuie să acorde prioritate dedicării resurselor lor celor care au cu adevărat nevoie de protecție și să coopereze ferm pentru a accelera procedurile de returnare.

Europa are o dublă responsabilitate de a-i ajuta pe cei eligibili pentru protecție sau care au nevoie de asistență umanitară și de a asigura multiple forme de solidaritate semnificativă între toate statele membre. Cu toate acestea, UE trebuie, de asemenea, să contribuie la furnizarea de asistență și protecție în primul rând în țările aflate în criză și în zonele învecinate acestora.

Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să fie cele care - în conformitate cu dreptul internațional - să stabilească cine beneficiază de protecție în Europa. Statele membre își păstrează competența exclusivă de a decide cine poate rămâne pe teritoriul lor și cine ar trebui să se întoarcă, reflectând, de asemenea, capacitatea de absorbție a statelor membre și a Uniunii în ansamblu. Un drept la protecție nu ar trebui interpretat ca un drept necondiționat la migrație, deoarece accesul nereglementat în Europa nu este acceptabil. În ceea ce privește migranții economici legali, este dreptul exclusiv al fiecărui stat membru să decidă dacă dorește să îi accepte, să le acorde acces pe piața muncii și, în caz afirmativ, să decidă numărul acestora.

Articolul 78 din TFUE prevede o politică comună în materie de azil, în conformitate cu Convenția de la Geneva și cu protocolul la aceasta.

Dezbaterea privind migrația este dificilă și adesea polarizată, cu un spațiu limitat pentru opinii nuanțate. UE și actorii politici relevanți trebuie să se asigure că evoluțiile politice se bazează pe fapte și că există o strategie de comunicare solidă cu mult timp înainte de etapele importante ale politicii în materie de migrație. Acestea ar trebui să determine o reacție semnificativă și proactivă la crizele legate de migrație.

Criza coronavirusului a evidențiat provocările legate de protejarea sănătății publice în UE, evitând în același timp perturbarea liberei circulații a persoanelor în timpul unei pandemii. UE trebuie să fie pregătită în mod adecvat pentru a limita un eventual nou val de epidemie de Coronavirus. Acest lucru ar putea include un control adecvat la frontierele externe, atât la intrare, cât și la ieșire, izolarea, transferul persoanelor infectate și alte acțiuni preventive bazate pe cele mai bune practici ale autorităților sanitare. UE ar trebui să își protejeze frontierele externe, în special acolo unde există fluxuri migratorii crescute, în special pe rutele din centrul și estul Mediteranei. Migranții care locuiesc în unități dens populate, unde boala se poate răspândi cu ușurință, sunt deosebit de vulnerabili.

Protejarea persoanelor vulnerabile - Lupta împotriva contrabandei

Traficanții de migranți obțin beneficii financiare uriașe exploatând oamenii și punându-le viața în pericol. Acest model de afaceri de mai multe miliarde de euro trebuie să înceteze. Intensificarea schimbului de informații, acțiunile operaționale coordonate și angajamentul cu țările terțe vor sprijini eforturile de a se asigura că traficanții nu au spațiu de manevră.

Întrucât acestea constituie o mare parte din persoanele vulnerabile care necesită o atenție specială, situația specială a femeilor ar trebui abordată în ceea ce privește protecția acestora împotriva violenței bazate pe gen. Este nevoie de o infrastructură adaptată pentru femei și fete și de o formare adecvată pentru personalul din centrele de primire.

Europol joacă un rol fundamental în combaterea traficului de migranți. Centrul european de combatere a traficului de migranți al Europol, sprijinit de activitatea Eurojust, este deja un atu esențial, dar poate fi consolidat în continuare. Ambele agenții sunt afectate de o lipsă gravă de personal și de resurse financiare. Principala sarcină a centrului este sprijinirea poliției și a autorităților de frontieră în vederea coordonării operațiunilor transfrontaliere extrem de complexe de combatere a contrabandei. În această privință, consolidarea mandatului Europol este imperativă.

Cooperarea și angajamentul strâns cu țările terțe rămân esențiale pentru prevenirea traficului de migranți. Un pas în acest sens este promovarea campaniilor de informare și de sensibilizare cu privire la riscurile traficului de migranți și ale migrației ilegale. Acest lucru este esențial pentru a împiedica potențialii migranți și solicitanți de azil, inclusiv persoanele aflate în situații deosebit de vulnerabile, cum ar fi copiii, să se angajeze în călătorii periculoase către UE. Operațiunile umanitare finanțate de UE ar trebui să continue să ia în considerare nevoile și vulnerabilitățile specifice ale copiilor și să asigure protecția acestora pe durata deplasării. Toate programele UE trebuie să continue în țările-cheie de origine și de tranzit și ar trebui puse în aplicare în cadrul unei strategii coerente cu țările terțe.

UE ar trebui să coopereze și să se implice îndeaproape cu țările de origine și de tranzit - în special în Africa - pentru a contribui la lupta împotriva traficanților de migranți, pentru a contribui la consolidarea capacităților în aceste țări în ceea ce privește legislația eficientă în materie de azil, aplicarea legii și gestionarea frontierelor, dar și în domenii precum educația și politica socială. Cooperarea cu țările terțe trebuie să aibă loc în conformitate cu convențiile internaționale și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale.

Comisia Europeană ar trebui să evalueze anual politica UE în domeniul migrației, inclusiv factorii de atracție și de respingere. În legătură cu aceste evaluări, ar trebui să se propună schimbări de politică pentru a rupe în mod eficient modelul de afaceri al traficanților de migranți.

Protejarea frontierelor Uniunii: Acțiuni-cheie

Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (EBCGA) reprezintă o piatră de hotar în istoria gestionării frontierelor europene. Înființarea unui sistem european de poliție de frontieră și de coastă cu drepturi depline va transforma în realitate principiile responsabilităților partajate și ale solidarității între statele membre și Uniune. Agenția monitorizează îndeaproape protecția frontierelor externe ale UE și ar trebui să sprijine aplicarea măsurilor Uniunii referitoare la gestionarea frontierelor externe, în timp ce statele membre își păstrează responsabilitatea principală pentru gestionarea frontierelor lor externe în propriul interes național și în interesul mai larg al tuturor statelor membre. Acesta acționează pentru a identifica și a aborda rapid orice amenințare la adresa securității, în deplină colaborare cu statele membre de pe teritoriul pe care își desfășoară activitatea agenții săi.

În cadrul noului mandat, rolul și activitățile EBCGA au fost extinse în mod semnificativ pentru a oferi un sprijin mai eficient și mai semnificativ pentru statele membre. Personalul permanent al agenției va fi mai mult decât dublat, iar agenția va putea să își achiziționeze propriul echipament și să îl desfășoare în operațiuni de frontieră în cel mai scurt timp. Ar trebui să se asigure o finanțare mai solidă pentru agenție, pentru a-i permite acesteia să ajungă rapid la un efectiv permanent de 10 000 de persoane și să achiziționeze echipamentul necesar. Poziția mai multor state membre de a reduce personalul și finanțarea EBCGA este extrem de îngrijorătoare în această privință.

EBCGA este un element esențial în asigurarea unei protecții eficiente a frontierelor externe ale Europei. Prin urmare, corpul permanent de 10 000 de polițiști de frontieră și de personal ar trebui să fie pus în aplicare cât mai repede posibil și să devină operațional, în mod ideal, înainte de 2024.

Pentru ca EBCGA să fie operațional și eficient, statele membre trebuie să își îndeplinească angajamentele asumate în ceea ce privește resursele umane și echipamentele tehnice pentru o protecție eficientă a frontierei externe a UE. Problemele legate de recrutarea în cadrul EBCGA ar trebui să fie rezolvate cât mai curând posibil - trebuie să facem mai atractivă pentru profesioniștii cu înaltă calificare căutarea unei cariere în cadrul agenției. Trebuie să ne asigurăm că agenția dispune de echipamentele și tehnologia necesare pentru a-și îndeplini sarcinile într-un mod satisfăcător. Procesele interne și organizarea agenției vor avea nevoie de o verificare a aptitudinilor pentru a se asigura că aceasta este capabilă să funcționeze la un nivel optim.

O serie de instrumente îmbunătățite de control la frontieră sunt în curs de realizare ca urmare a adoptării normelor privind interoperabilitatea sistemelor informatice, a sistemului de intrare-ieșire și a sistemului ETIAS pentru a spori schimbul de informații între statele membre. Reforma Eurodac și a VIS ar trebui să fie finalizată rapid pentru a elimina lacunele de informare și punctele moarte și pentru a combate în continuare frauda de identitate.

Este esențial ca Parlamentul European și Consiliul să încheie rapid toate actele legislative subsecvente pentru a pune pe deplin în aplicare deciziile legislative adoptate în vederea îmbunătățirii controlului la frontiere. EBCGA trebuie să fie monitorizat în mod constant, iar operațiunile sale trebuie analizate în vederea reevaluării nevoilor sale, dacă este necesar.

Toate agențiile din domeniul justiției și afacerilor interne care au un rol în gestionarea frontierelor ar trebui să dispună de o finanțare adecvată pentru a se asigura că operațiunile lor zilnice și capacitatea lor de a proteja frontierele externe ale UE sunt garantate.

Protecția eficientă a frontierelor externe ale UE este o condiție prealabilă pentru buna funcționare a spațiului Schengen și pentru ridicarea controalelor temporare la frontierele interne. Cu toate acestea, statele membre își păstrează dreptul de a introduce controale temporare la frontierele interne, care ar trebui să fie instituite doar în mod excepțional și proporțional, pentru o perioadă limitată. Orice astfel de măsură ar trebui să fie retrasă de îndată ce amenințările la adresa securității interne încetează să mai existe.

Îmbunătățirea returnării și readmisiei

Punerea în aplicare eficientă a Sistemului european comun de azil (SECA) și protejarea spațiului Schengen merg mână în mână cu o protecție eficientă a frontierelor externe ale UE, precum și cu o politică eficientă de returnare a resortisanților țărilor terțe care nu au motive legale pentru a rămâne în UE.

În ciuda eforturilor continue ale statelor membre, ale Comisiei Europene și ale EBCGA, rata de returnare este departe de a fi satisfăcătoare.

Creșterea numărului de returnări necesită eforturi suplimentare din partea statelor membre și a țărilor terțe. Sistemele de returnare ale statelor membre trebuie să funcționeze în mod coordonat. Printre măsurile-cheie se numără monitorizarea activă a situației resortisanților țărilor terțe pe parcursul întregii proceduri de returnare și a respectării de către aceștia a obligației de returnare, pentru a preveni fuga și mișcările secundare și pentru a consolida asistența acordată resortisanților țărilor terțe cooperanți care doresc să plece în mod voluntar.

Este imperios necesară finalizarea reformării Directivei privind returnarea. Sunt necesare modificări specifice ale normelor care reglementează detenția și formele alternative de detenție pentru a preveni evadarea și pentru a face mai eficiente returnările. Atunci când este necesar, detenția trebuie să fie posibilă pentru o perioadă cât mai scurtă, utilizată și menținută doar pe durata desfășurării procedurilor de îndepărtare.

Implementarea deplină a Sistemului de informații Schengen pentru returnare este, de asemenea, esențială, îmbunătățind procedurile la frontieră și prevenind mișcările secundare.

Autoritățile competente în materie de returnare din statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin noul mandat al EBCGA privind returnările, ținând seama de extinderea acestuia atât în dimensiunea internă, cât și în cea externă, inclusiv în activitățile anterioare și ulterioare returnării.

În ceea ce privește dimensiunea externă a mandatului său în materie de returnare, agenția ar trebui să utilizeze toate instrumentele și capacitățile disponibile pentru a crea un efect de pârghie pentru cooperarea cu țările terțe în domeniul returnărilor. Acest lucru trebuie să facă parte dintr-o nouă "strategie pentru Africa" coerentă.

În cadrul Acordului de la Cotonou, fiecare dintre statele din Africa, Caraibe și Pacific s-a angajat să asigure returnarea și readmisia oricărui resortisant al său care se află ilegal pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, la cererea statului membru respectiv și fără întârzieri inutile. Acest angajament nu a dat rezultate mai bune în acest domeniu. Prin urmare, solicităm, acordând sprijinul nostru unui nou parteneriat UE-ACP, o mai bună aplicabilitate a aspectelor legate de migrație ale cooperării UE-ACP.

Atât negocierea, cât și punerea în aplicare a instrumentelor de readmisie ar trebui să se bazeze pe un mesaj puternic și consecvent că UE și statele sale membre se așteaptă la cooperare din partea țării terțe în cauză. Acest lucru poate însemna aplicarea unei pârghii politice mai largi. Regulamentul privind Codul de vize, recent modificat, servește acestui scop.

Cooperarea ar trebui să fie reciproc avantajoasă și să se bazeze pe principiul "mai mult pentru mai mult", conform căruia eforturile suplimentare depuse de țările de origine și de tranzit trebuie să fie recompensate cu o cooperare sporită și un sprijin suplimentar. Prin urmare, toate politicile, instrumentele și instrumentele relevante ale UE, inclusiv acordurile comerciale, precum și ajutorul pentru dezvoltare, migrația legală și politicile în materie de vize ar trebui să fie legate de cooperarea țărilor terțe în domeniul migrației și al returnării/readmiterii, în ceea ce privește prevenirea migrației ilegale și returnarea migranților ilegali în țara de origine. Ar trebui să se efectueze revizuiri periodice ale nivelului de cooperare pentru a actualiza aceste instrumente, după caz. Cooperarea insuficientă din partea țărilor de origine și de tranzit ar trebui să ducă la o diminuare a cooperării și a sprijinului, dar fără a afecta ajutorul umanitar cu scopul de a păstra viața, de a preveni și de a atenua suferința și de a contribui la menținerea demnității umane în fața dezastrelor naturale și a celor provocate de om.

În ceea ce privește dimensiunea internă a mandatului său de returnare, agenția ar trebui să consolideze în continuare o platformă comună de returnare pentru colectarea de informații, analiza, planificarea și organizarea de acțiuni comune, pentru a facilita cooperarea între statele membre și țările terțe, în special în ceea ce privește organizarea și punerea în aplicare a procedurilor de returnare și readmisie.

Este esențial ca deciziile de returnare să poată fi recunoscute reciproc și ca finanțarea să fie disponibilă în acest scop. Eficacitatea returnării poate fi îmbunătățită numai dacă sporim coordonarea și lucrăm în direcția unei abordări europene.

Regulamentul recent adoptat privind crearea rețelei europene de ofițeri de legătură în materie de imigrație (OLI) ar trebui să consolideze și mai mult capacitatea UE de a coordona și de a utiliza OLI detașați în țări terțe, pentru a răspunde mai eficient la prioritățile Uniunii în domeniul migrației, și anume prevenirea și combaterea migrației ilegale, facilitarea returnării și gestionarea migrației legale.

OIL, în combinație cu ofițerii de legătură pentru returnare din cadrul EBCGA și cu ofițerii europeni de legătură în materie de migrație în țările terțe, prevăzuți în noul regulament EBCGA, ar trebui să conducă la o desfășurare eficientă în țările terțe și îi va pune pe aceștia în situația de a exercita presiuni la nivel operațional pe baza unor cereri concrete de returnare/readmisie din partea statelor membre.

Un sistem european comun de azil adecvat scopului urmărit

Actualul SECA trebuie să rămână în fruntea agendei și să fie reformat în mod cuprinzător pentru a putea funcționa în mod corespunzător în orice moment, pentru a răspunde la viitoarele crize de migrație și la tendințele globale în materie de migrație. Prevenirea trecerilor neregulamentare la frontieră trebuie să fie combinată cu un sistem solid de gestionare a solicitanților de azil pe teritoriul UE pentru a asigura durabilitatea spațiului Schengen.

Din cauza lipsei de norme europene, majoritatea cererilor, potrivit Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), sunt încă tratate de numai cinci state membre.

O politică a UE în materie de azil și migrație rezistentă la crize și un sistem Schengen rezistent la crize sunt condiții prealabile esențiale pentru viitorul nostru european comun.

O soluție la Regulamentul Dublin, care stabilește criteriile și mecanismele de determinare a statului membru al UE responsabil pentru examinarea unei cereri de azil, este una dintre condițiile prealabile pentru un SECA rezistent.

Un SECA funcțional depinde de faptul că solidaritatea se află în centrul oricărei abordări a UE privind migrația.

UE ar trebui să se asigure că, într-un model viitor, majoritatea cererilor de azil ar trebui să fie depuse în afara Uniunii, la frontierele externe ale Uniunii sau în zona de tranzit a unui stat membru, înainte de luarea unei decizii privind intrarea solicitantului. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea o examinare a admisibilității sau o examinare pe fond, ceea ce ar face posibilă luarea unei decizii cu privire la aceste cereri la frontiera externă sau pe platformele regionale de debarcare în circumstanțe bine definite. SECA reformat ar trebui să se asigure că statele membre își acceptă partea lor echitabilă de responsabilitate, respectând principiul solidarității și al subsidiarității. Interesul superior al copiilor trebuie să fie evaluat și luat în considerare în primul rând în toate acțiunile sau deciziile care îi privesc, în timp ce dreptul fiecărui copil de a fi tratat ca un copil în primul rând ar trebui să fie asigurat.

Atunci când se elaborează norme uniforme în materie de azil, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de complexitatea prevenirii abuzurilor, cum ar fi cumpărarea de azil de către solicitanții de protecție internațională, a căror circulație secundară este determinată nu numai de condițiile de primire, ci și, într-o anumită măsură, de factori economici și de afinitățile culturale familiare din țările de destinație, stimulând, în același timp, beneficiarii de protecție internațională să rămână pe teritoriul statului membru în care aceasta a fost acordată inițial. Astfel de norme ar trebui să garanteze că funcționarea sistemului Dublin reformat nu este perturbată de astfel de mișcări și că statele membre se conformează pe deplin.

Un SECA funcțional depinde de solidaritatea dintre fiecare stat membru, fiind în centrul oricărei abordări a UE în materie de migrație. Un SECA reformat ar trebui să permită statelor membre să facă parte dintr-un cadru UE în care solicitanții de azil care sosesc să fie distribuiți în mod echitabil între ele, reducând astfel presiunea statelor de primă intrare. Statele membre care sunt reticente în a participa la acest cadru trebuie să aducă contribuții semnificative și tangibile prin alte forme de solidaritate semnificativă. Un cadru al UE pentru relocarea între statele membre ar trebui să garanteze că toți solicitanții care au nevoie în mod clar de protecție internațională ar fi în măsură să se bucure pe deplin și rapid de drepturile lor de protecție în statul membru de relocare, împiedicând în același timp ca solicitanții care riscă să primească o decizie negativă cu privire la cererea lor să fie relocați în alt stat membru și, prin urmare, să își prelungească în mod nejustificat șederea în Uniune.

UE ar trebui, ca parte a unei "Strategii pentru Africa" coerente, să reia discuțiile privind platformele regionale de debarcare pe ambele maluri ale Mediteranei, unde solicitanții de azil pot fi primiți în condiții de siguranță, iar cererile lor pot fi evaluate într-un mod eficient, demn și uman. Astfel de platforme regionale de debarcare ar putea fi gestionate de EASO și EBCGA, fără a aduce atingere bunei funcționări a sistemului Dublin reformat.

Fiecare țară sigură din Mediterana, atât statele UE, cât și țările terțe, are un rol de jucat în operațiunile de căutare și salvare. Debarcarea ar trebui să aibă loc în conformitate cu dreptul internațional, chiar dacă are loc în afara teritoriului UE.

Salvarea de vieți pe mare este o obligație legală atât în temeiul dreptului internațional, cât și al dreptului Uniunii, dar, în primul rând, un act de umanitate și de solidaritate pentru cei aflați în pericol. Statele membre, atât individual, cât și atunci când acționează în calitate de state membre ale UE sau în cadrul forurilor internaționale relevante, trebuie să respecte standardele dreptului internațional relevant și ale dreptului Uniunii atunci când vine vorba de asistarea persoanelor aflate în pericol. Navele care efectuează operațiuni de căutare și salvare trebuie să respecte dreptul internațional relevant și dreptul Uniunii, să urmeze instrucțiunile date de centrul de coordonare a operațiunilor de salvare competent și să coopereze cu autoritățile statelor membre și cu Frontex pentru a garanta siguranța migranților.

Acordul dintre UE și Turcia a redus semnificativ presiunea migrației asupra Europei până la începutul acestui an. Prin stabilirea unor acorduri similare cu țările de tranzit și cu țările de origine, migrația ilegală poate fi prevenită, în timp ce un număr mare de migranți pot beneficia de sprijin financiar în țările de origine sau de tranzit. Facilitatea UE pentru refugiații din Turcia a oferit sprijin pentru nevoile zilnice de bază pentru aproape 1,7 milioane de sirieni, iar peste 500 000 de copii refugiați au fost sprijiniți să meargă la școală. Cu toate acestea, presiunea masivă și organizată a populațiilor de migranți la granița dintre Grecia și Turcia, precum și pe insulele grecești, la niveluri extrem de îngrijorătoare de ceva timp, a făcut ca situația din punctele fierbinți ale insulelor să devină nesustenabilă în ceea ce privește condițiile de primire. Presiunea la frontierele terestre poate duce la violență. UE ar trebui să își intensifice eforturile pentru a determina Turcia să își respecte angajamentele care decurg din acordul UE-Turcia.

Consolidarea și armonizarea în continuare a normelor SECA ar trebui, de asemenea, să asigure un tratament egal în UE în termeni relativi și să reducă factorii de atracție nejustificată pentru a veni în UE.

Capacitatea autorităților de determinare de a efectua o examinare riguroasă și echitabilă a cererilor de protecție internațională depinde de o serie de factori inerenți organizării, resurselor și funcționării lor interne. Pentru ca procedurile de azil să fie rapide și eficiente, este esențial ca sistemele de azil să fie anticipate, politica de investiții în calitatea procesului decizional în primă instanță prin furnizarea de resurse suficiente pentru autoritățile competente, prin formarea personalului acestora, precum și prin garanții procedurale esențiale care să le permită solicitanților să prezinte toate elementele cererii lor în cel mai scurt timp posibil.

Rolul EASO este crucial atunci când vine vorba de acordarea de sprijin statelor membre pentru procesarea cererilor de protecție internațională, precum și pentru formarea asistenților sociali responsabili cu procesarea cererilor de azil. Sprijinul și informațiile ar trebui extinse la copiii neînsoțiți și separați, în conformitate cu interesul superior al acestora. Este urgent ca EASO să fie o agenție cu drepturi depline, cu competențele și resursele necesare.

În calitate de agenție cu drepturi depline, EASO ar trebui să fie împuternicit să ofere sprijin de specialitate statelor membre pe teren pentru a identifica țările de origine ale persoanelor care călătoresc fără documente de identificare.

Procedura de examinare accelerată și procedura la frontieră sunt instrumente necesare pentru a trata în mod eficient examinarea cererilor care sunt în mod clar frauduloase, vădit nefondate sau inadmisibile și, prin urmare, ar trebui să fie componente obligatorii ale viitoarei politici europene în materie de azil, care ar trebui, de asemenea, să acorde prioritate cererilor de azil care au loc direct la frontierele externe sau în afara Europei.

Trebuie analizată în continuare revizuirea acordurilor regionale pentru stabilirea locurilor de debarcare, pentru a scuti statele din prima linie de responsabilitatea exclusivă pentru debarcarea și prelucrarea ulterioară a persoanelor salvate pe mare.

Reinstalare

Reinstalarea este o alternativă sigură și legală la călătoriile ilegale și periculoase pentru persoanele care au nevoie de protecție și o dovadă a solidarității europene cu țările din afara UE care găzduiesc un număr mare de persoane care fug de război sau de persecuție. Statele membre ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre să stabilească câte persoane sunt reinstalate în UE. Angajamentul continuu al promisiunilor făcute de statele membre în ceea ce privește reinstalarea ca o cale sigură și legală de intrare în UE confirmă faptul că aceasta rămâne unul dintre instrumentele de bază pentru a permite persoanelor care au nevoie de protecție internațională să ajungă în UE într-un mod ordonat, gestionat, sigur și demn. În același timp, responsabilitatea pentru protecție ar trebui să fie sporită nu numai de către UE în ansamblu, ci și de către comunitatea internațională, întrucât aceasta este în prezent împărțită în mod inegal la nivel global. Dezvoltarea ulterioară în această privință ar trebui să fie încurajată și să se bazeze pe Forumul ONU pentru refugiați, în cadrul căruia principiul împărțirii responsabilităților la nivel internațional ar trebui să fie pus în aplicare în mod concret.

Migrația legală

Gestionarea inteligentă a migrației necesită nu numai o politică de abordare a fluxurilor neregulamentare, asigurând în același timp protecția celor care au nevoie, ci și o politică proactivă de parcursuri legale durabile, transparente și accesibile, de care să beneficieze atât Europa, cât și țările de origine.

Europa este un continent în curs de îmbătrânire, cu o populație de vârstă activă în scădere, care se preconizează că va scădea cu 18 milioane de persoane în următorul deceniu. În plus, schimbările în ceea ce privește competențele solicitate de piețele forței de muncă din UE între 2012 și 2025 arată o nevoie tot mai mare de lucrători cu înaltă calificare (de la 68 la 83 de milioane, adică +23%). Statele membre ar trebui să își reevalueze politicile sociale și familiale pentru a face față acestor schimbări și pentru a ajuta UE în ansamblu să facă față acestor noi realități.

UE trebuie să îmbunătățească normele privind migrația și să exploreze modalități de atragere a forței de muncă manuale, precum și a migranților legali cu înaltă calificare și a antreprenorilor care pot ocupa posturile vacante și pot stimula creșterea economică. UE trebuie să reformeze Cartea Albastră a UE și să reflecteze asupra seturilor de vize pe termen lung, pe termen scurt și sezoniere care pot contribui la îmbunătățirea situației forței de muncă în Europa, precum și în țările de origine. Competențele statelor membre în acest domeniu trebuie să fie respectate, iar statele membre sunt cele care stabilesc condițiile de acordare a accesului pe piețele lor de muncă.

Migrația legală trebuie să devină parte a discuției generale, printre alte subiecte, cu țările terțe de origine și de tranzit privind modul de cooperare în gestionarea fluxurilor de migrație. UE ar trebui să încurajeze cooperarea IMM-urilor între statele membre și țările terțe și să facă presiuni pentru un sistem de investiții, mai degrabă decât doar de ajutor.

Ar trebui să înceapă o reflecție cu privire la posibilele modalități de modificare a cadrului UE de gestionare a migrației legale și, în special, a migrației forței de muncă, inclusiv prin inspirarea din modelele de succes bazate pe puncte dezvoltate de alte țări, cum ar fi Canada, și în ceea ce privește competențele statelor membre.

Abordarea cauzelor profunde ale migrației

Considerăm că strategia noastră privind ajutorul și politica externă a UE trebuie să ia în considerare și politica de migrație. Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare acest lucru atunci când elaborează o nouă "strategie pentru Africa", precum și o strategie cuprinzătoare cu Orientul Mijlociu. De cele mai multe ori, UE ar trebui să ofere asistență țării gazdă pentru a preveni migrația economică neregulamentară. Unul dintre obiectivele generale ale politicii de ajutorare a UE trebuie să fie, de asemenea, abordarea cauzelor profunde ale migrației, inclusiv a provocărilor demografice. Prin urmare, accentul ar trebui să fie pus pe sprijinirea dezvoltării unor instituții stabile în zona imediată a Europei pentru a promova dezvoltarea durabilă a societății.

Abordarea problemei migrației în esența sa necesită un parteneriat cu Africa care să vizeze o transformare socio-economică substanțială a continentului african, respectând principiile și obiectivele sale. Acest lucru va necesita nu numai o creștere a finanțării pentru dezvoltare, ci și măsuri pentru crearea unui nou cadru care să permită o creștere substanțială a investițiilor private, atât din partea africanilor, cât și a europenilor. Ar trebui să se pună un accent deosebit pe punerea în aplicare a Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, acordându-se o atenție specială educației, sănătății, infrastructurii, inovării, bunei guvernanțe și emancipării femeilor. În plus, ar trebui să se țină seama de lecțiile trase în cadrul Forumului la nivel înalt Africa-Europa 2018, deoarece acestea evidențiază modul în care se poate utiliza potențialul neexploatat al inovării și al digitalizării ca factori importanți pentru dezvoltarea noastră viitoare.

Este esențial să se colaboreze cu țările partenere în ceea ce privește reziliența și stabilitatea, precum și crearea de locuri de muncă și de oportunități atât pentru migranți și refugiați, cât și pentru comunitățile gazdă.

UE trebuie să se bazeze pe experiența de până acum a Fondului fiduciar al UE pentru Africa și să continue activitatea desfășurată pe continentul african. Aceasta ar trebui să alimenteze Fondul fiduciar pentru 2020 cu contribuții din partea statelor membre și a Comisiei Europene, identificând în același timp nevoile precise.

Acțiunea UE ar trebui să vizeze contribuția la dezvoltarea economică a comunităților și regiunilor locale și, astfel, reducerea presiunii migrației prin îmbunătățirea competențelor și a capacității de inserție profesională a migranților potențiali și/sau a celor care se întorc.

Eforturile de extindere a UE în Balcanii de Vest și politica activă de vecinătate a UE contribuie la extinderea zonei de prosperitate și la consolidarea statului de drept și, prin urmare, sunt instrumente preventive eficiente pentru o mai bună gestionare a fluxurilor de migrație. O cooperare strategică și operațională consolidată între UE și țările de la frontierele sale estice și sudice ar trebui să facă parte integrantă din aceste eforturi.

Integrare

Deși UE poate oferi stimulente și sprijin pentru acțiunile statelor membre, în temeiul articolului 79 alineatul (4) din TFUE, integrarea rămâne o chestiune de competență națională.

Fluxurile migratorii din ultimii ani au consolidat necesitatea unor politici eficiente de integrare a resortisanților țărilor terțe.

Integrarea este o condiție prealabilă pentru o societate favorabilă incluziunii, coerentă și prosperă. Înțelegem că integrarea este un proces bidirecțional, iar respectul pentru valorile pe care se bazează Uniunea trebuie să fie parte integrantă a procesului de integrare.

Solicităm o nouă abordare a integrării de către statele membre, axată pe incluziunea socială și pe piața muncii, pe furnizarea de cursuri de limbă și de integrare, cu un accent specific pe femeile migrante și alte persoane vulnerabile și pe abordarea provocărilor ghetourilor urbane. Integrarea în stadiul cel mai timpuriu, prin măsuri generale și specifice, este un factor esențial care contribuie la coeziunea societală în general în Europa, precum și un factor important în reducerea la minimum a riscurilor în ceea ce privește posibilele activități infracționale și expunerea la radicalizare.

Statul de drept și drepturile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, egalitatea de drepturi între bărbați și femei, precum și respectul și dialogul între comunitățile religioase sunt elemente esențiale ale sistemului nostru de valori și trebuie respectate de toți, inclusiv de migranți. Nu putem permite societăți paralele în care valorile fundamentale ale Uniunii sunt subminate în mod sistematic și trebuie să intensificăm lupta împotriva tuturor acestor ideologii extremiste.

Participarea tuturor actorilor implicați în societate este crucială și, respectând competențele statelor membre în ceea ce privește măsurile de integrare, astfel de măsuri pentru toți resortisanții țărilor terțe cu ședere legală ar trebui să promoveze mai degrabă incluziunea decât izolarea, lucrând cot la cot cu autoritățile regionale care au un rol-cheie în procesele de integrare.